Incontinenta urinara este o patologie tratata din pacate, ca un subiect tabu, in zilele noastre. Persoanele afectate de incontinenta urinara, in special femeile, nu discuta in mod sistematic subiectul cu medicul sau rudele lor.

Este nevoie de cativa ani pentru ca aceste persoane sa fie ingrijite. Asadar a venit timpul sa se ridice voalul acestei patologii, care a devenit o adevarata problema de sanatate publica.

Care sunt cauzele incontinentei urinare?

Majoritatea persoanelor predispuse la incontinenta urinara sunt femei. Daca la barbati, incontinenta urinara provine, de obicei, dintr-o boala a prostatei sau in urma unei interventii chirurgicale, la femei, de multe ori provine de la evenimente specifice lor.

Cele mai cunoscute cauze sunt, sarcina si nasterea. Incontinenta in timpul sarcinii este cauzata de presiunea exercitata de greutatea copilului, lichidului amniotic si uterului, pe perineu. Este insa normala o pierdere de urina, la femeile din a 3 a luna de sarcina.

Exista mai putine cazuri de incontinenta la femeile care nasc prin cezariana decat la cele care nasc natural. Traumatisme obstetrice (nasteri, forceps, greutate mare la nastere, etc.) favorizeaza astfel, aparitia incontinentei urinare.

Pe langa nastere, modificarile hormonale care insotesc menopauza pot afecta anumite organe ale sistemului urinar, cum ar fi mucoasa uretrala sau sfincterul, provocand astfel scurgeri urinare.

Anumite boli, cum ar fi cistita sau prezenta unei pietre la vezica urinara, pot cauza, de asemenea, incontinenta urinara.

In cele din urma, igiena zilnica are un impact semnificativ asupra incontinentei urinare la femei. Consumul excesiv al anumitor bauturi, cum ar fi ceaiul sau cafeaua, sunt stimulente pentru vezica, favorizand episoade de incontinenta.

Ce tratamente exista?

Incontinenta poate fi tratata in diferite moduri. Tratamentul de prima linie care va fi propus este reeducarea perineala, care va avea ca scop restabilirea functiei de „robinet” a sfincterului si perineului, evitand astfel scurgerile involuntare legate de efort.

In caz de esec, instalarea unei benzi sub uretra vaginala, va fi o posibila optiune. Eficienta in peste 80% din cazuri, aceasta interventie chirurgicala dureaza aproximativ douazeci de minute si nu prezinta complicatii postoperatorii. Astfel, pacienta isi va putea relua activitatea profesionala dupa cateva zile si toate activitatile sportive, dupa aproximativ o luna.