Din moment ce toti copiii mint macar o data, este important ca parintii sa inteleaga ca mintitul poate fi o etapa normala in dezvoltarea copilului. In jur de 4 sau 5 ani, copilul incepe sa-si dezvolte imaginatia si creeaza un univers uneori foarte diferit de realitatea pe care o traieste. El inventeaza povesti si poate da impresia ca minte. Dar daca distorsioneaza realitatea, nu devine neaparat un mincinos.

De ce minte copilul?

In plina evolutie, copilul prescolar isi descopera imaginatia, creativitatea si adora sa se joace pentru a inventa povesti. Dar, confruntati cu aceste mici minciuni, parintii isi pot pune intrebari si se tem ca acest tip de comportament va avea repercusiuni in viata sa de adolescent si apoi de adult.

Insa aceasta este o etapa complet normala in dezvoltarea copilului si va disparea treptat de la sine. Daca le place sa se distreze „mintind” sa se joace creand povesti si personaje nebunesti, li se poate intampla si sa ascunda o prostie sau sa evite pedeapsa. Prin urmare, este modul lor de a fugi de o situatie neplacuta.

Se poate intampla, de asemenea, sa minta pentru ca sunt gelosi pe un coleg de clasa, ca viseaza sa realizeze fapte in sport sau in lumea artistica sau pur si simplu sa ascunda slaba incredere in sine.

In orice caz, pe masura ce cresc, vor ajunge sa limiteze acest tip de atitudine, deoarece incetul cu incetul vor deveni constienti de realitate si vor face distinctia intre bine si rau.

In fata minciunilor copilului, cum ar trebui reactionat?

Este clar ca aceasta invatare a adevarului nu se intampla, desigur, peste noapte. Prin urmare, va fi nevoie de timp pentru ca micutul sa integreze aceasta notiune si sa nu mai inventeze povesti si minciuni.

Nu este usor sa invete sa spuna adevarul si sa aiba curajul sa-si recunoasca greselile. Va fi nevoie de timp, rabdare si multa blandete pentru a-l ajuta sa integreze aceasta valoare a onestitatii atat de importanta pentru viitoarea sa viata de adult si pentru integrarea sa in societate.