Cartea The last tale of the Flower Bride de Roshani Chokshi

A fost odata ca niciodata un barbat care credea in basme si care s-a casatorit cu o femeie misterioasa pe nume Indigo Maxwell-Casteñada. El era un erudit al miturilor. Ea era mostenitoarea unei averi. Amandoi cautau ceva ce lipsea din viata lor si sperau ca celalalt va umple golul. In schimbul iubirii ei, Indigo i-a cerut un singur lucru mirelui ei: sa nu-si bage niciodata nasul in trecutul ei. Indragostit, mirele a fost de acord. Dar nu a fost niciodata o promisiune pe care sa o poata tine la nesfarsit.

Cand matusa instrainata a lui Indigo se imbolnaveste grav, cuplul este nevoit sa se intoarca in casa copilariei ei, Casa Visurilor, o casa intunecata si prabusita. Aici, mirele curios este atras de secretele trecutului sotiei sale – un loc unde liniile dintre realitate si fantezie se estompeaza. Casa pare sa-i sopteasca, promitandu-i ca ii va dezvalui un secret din propriul trecut, uitat de mult timp, daca va dezvalui istoria intunecata si enigmatica a lui Indigo. Mirele stie ca nu ar trebui sa-si tradeze sotia, ca ea nu este o persoana careia sa i se puna piedici, dar momeala secretelor dezvaluite se dovedeste imposibil de rezistat.

Ultima poveste a miresei din flori este un roman cu multe fatete – un mister invaluit intr-o poveste de dragoste invaluita intr-o tragedie obsedanta. Cartea are o atmosfera de vis febril, imbinand groaza fantastica cu traumele din lumea reala a parintilor abuzivi, a fetelor singure si a prieteniei toxice. Povestea se misca intre trecut si prezent, cautarea de raspunsuri a mirelui fiind paralela cu copilaria lui Indigo, povestita prin ochii celei mai bune prietene si surori de suflet a acesteia, Azure. Fetele provin din medii complet diferite – Indigo este plina de bogatie, in timp ce Azure traieste cu mama ei neglijenta si cu iubitul de doi bani al mamei sale – dar au in comun credinta ca sunt facute din magie. Daca pot juca dupa regulile zanelor, fetele cred ca, in cele din urma, isi vor transcende corpurile umane si se vor inalta intr-o lume a celorlalti fermecatoare.

Roshani Chokshi se descurca atat de bine cu cuvintele, invartind propozitii care par a fi poezie pe masura ce le citesti. Descrierile Casei Viselor oscileaza intre frumos si infiorator, zugravind un loc perfect in care Indigo si Azure sa evadeze, pentru ca apoi sa il sfasie – si pe ei – in bucati. Exista povesti in povesti de-a lungul capitolelor – lectii de moralitate, dragoste si inselaciune – ceea ce confera intregii carti o vibratie stranie, de alta lume si ametitoare. De asemenea, mirelui nu i se da niciodata un nume, ceea ce sporeste si mai mult senzatia de basm intunecat a cartii.